Orice loc din care nu pleci este o închisoare.
Am auzit aseară această afirmație într-un film. Venea din partea unui profesor universitar, care, după ce a demisionat considerând că a venit momentul să se retragă din activitatea de la catedră, se întoarce după trei săptămâni la rectorul facultății și îl roagă sa îl angajeze înapoi. „Mai am nevoie doar de trei luni”, așa îi spune profesorul, implorându-l.
„Sunt ca un pușcăriaș, care, după ce iese din închisoare, simte că nu se adaptează la viața cea nouă, că totul îi este necunoscut. Așa că va comite o nouă infracțiune pentru a reveni la închisoare – acolo unde totul este deja familiar, știut, fără surprize.”
Căsătoria poate deveni o închisoare. Nu îți merge așa de bine în relația cu soțul tău. Simți că nu faci nimic pentru tine – la sfârșitul zilei, când toată casa (copiii, soțul) e adormită, ai avea și tu puțin timp pentru tine. Dar ești epuizată. Așa că dormi. Iar a doua zi o iei de la capăt. Ești din nou frustrată că „nu ai nici măcar o oră pentru tine”. Și apoi îți spui: „Măcar dacă s-ar merita, dacă aș vedea o urmă de recunoștință la el”… Dar el zice „Ce mare lucru faci? Stai toată ziua acasă. Eu muncesc…”
Viața ta este propria ta închisoare. Și totuși, de ce rămâi?
Nu îți place să fii aici… dar e mai ușor decât să te avânți în necunoscut. Așa-i?
Da, a pleca înseamnă a renunța la ceva. Dar a pleca poate să îți aducă fericirea. Și atunci ai putea să pui în balanță: a pleca sau a sta.
M-am gândit acum să fac un mic exercițiu: ce înseamnă fiecare dintre aceste două verbe: A PLECA /vs/ A STA. Voi trece sinonime pentru fiecare dintre ele, ce înseamnă aceste cuvinte pentru mine.
EXERCIȚIU: A PLECA /vs/ A STA
A PLECA A continua A evolua A avansa A cunoaște A descoperi A schimba A fi A întoarce spatele A părăsi un loc / o situație / un om A renunța la ceva/cineva A dispărea pentru cineva A muri pentru cineva | A STA A rămâne A stagna A face compromisuri A ignora A se supune (circumstanțelor, situației) A suporta A face față A putrezi A mucegăi A renunța la sine A dispărea pentru sine A muri pentru sine |
Lista este deschisă, o poți completa cu propriile tale definiții, sinonime, cuvinte pe care le asociezi acestor două noțiuni.
A pleca înseamnă pentru mine a acționa. În schimb, a nu pleca îmi spune mie că stai pe loc. Stai pe loc în calea propriei tale evoluții. Stagnarea este cel mai bun scenariu în acest caz. Involuția este cel mai defavorabil, dar și cel mai probabil scenariu.
Frica de necunoscut este cea care ne ține cel mai adesea în relații care nu ne fac fericiți. Cum se spune la noi în popor: „să nu dai cioara din mână pe vrabia de pe gard…”
Îmi amintesc de prima seară când am ieșit să dansez, după despărțirea de soțul meu. Trecuseră trei luni. Slăbisem vreo 6 kg (ceea ce însemna mai mult de 10% din greutatea mea)…S-ar zice că nu îmi fusese tocmai bine… Așa că prietenele mele au decis că am nevoie de o ieșire în oraș. Ca fetele 🙂
Am mers într-un club pe care îl știam de mulți ani, și tot de mulți ani nu îl mai vizitasem. Și am dansat. A fost o seară incredibilă pentru mine. Cred că a fost prima dată când am zis, dar am și simțit din tot sufletul, primul strop de libertate: „iată, pot să dansez, să mă mișc cum îmi dictează muzica mea interioară acordată la cea exterioară, fără ca cineva să mă oprească”. Da, am avut aceste rețineri ani la rând. Pentru că știam că partenerul meu va considera că ma dau în spectacol sau, chiar dacă nu o fac in mod deliberat, oricum voi atrage atenția…și asta nu era ok…
Am dansat atunci ca și cum nu era nimeni acolo în afară de mine. Am dansat LIBER. Și m-am bucurat, preț de 2 ore, de libertatea (re)dobândită. E adevărat că la un moment dat am și plâns, când trupa a cântat Soldiers of fortune…pentru că îmi amintea de el… Dar mi-am înghițit lacrimile și am continuat să dansez.
Una dintre prietenele mele mi-a spus atunci „Dansezi de parcă tocmai ai ieșit de la Alcatraz” (închisoare de maximă securitate din SUA)… În momentul acela nu am realizat câtă dreptate avea. Dar mi-am amintit aseară, cand am auzit afirmația bătrânului profesor: orice loc din care nu pleci este o închisoare.
Alegem dacă rămânem blocați între zidurile dependențelor pe care ni le-am creat sau mergem înainte. Alegem dacă doar privim de la distanță cum lumina soarelui cade dincolo de zid sau dacă dărâmăm zidul si mergem înainte. Sau dacă sărim peste el.
Important este ca zidul să nu fie un obstacol, nu contează care e maniera pe care o alegi de a merge înainte – doar fă-o. Zboară peste zid, scoate cărămidă cu cărămidă, dar nu sta locului. Nu sta în închisoare, pentru că acolo nu e loc de evoluție. Poate e un loc pe alocuri călduț, pe alocuri familiar, poate chiar prietenos uneori. Dar te ține închis, încarcerat, prizonier.
Ai invidiat vreodată o pasăre în colivie? De ce gratiile ei ți se par mai dure decât ale tale? Sunt sigură că te-ai gândit la libertatea acelei păsări. Poate ai vrut chiar să deschizi tu ușa coliviei.
Diferența între tine și acea pasăre este că tu poți să îți deschizi singur(ă) ușa coliviei. Nu îți trebuie decât:
- Un strop de curaj
- Un pic de voință
- Și multă dorință a de a fi fericit(ă) – dar dorința de fericire o avem toți, ne naștem cu această dorință și tindem sprea ea, o căutăm toată viața. Doar că o căutăm în locul greșit.
Iată o mică povestioară Zen cu care voi încheia acest articol – povestea căutării în locul greșit.
Un bărbat căuta cu disperare un obiect pierdut, la lumina unui felinar de pe stradă. Un trecător se oprește pentru a-l ajuta.
„Ce anume căutați?” îl întrebă acesta.
„Mi-am pierdut cheile”, răspunde bărbatul.
„Unde le-ați pierdut?” întreabă bunul samaritean.
„Acasă”.
„Nu înțeleg” – se miră străinul. „Dacă le-ați pierdut în casă, de ce le căutați tocmai aici, în stradă?”
„Pentru că în casă este întuneric”, răspunde bărbatul. „Acolo nu văd nimic, pe când aici este lumină. Prin urmare, caut aici.”
Nu căuta răspunsurile (și fericirea) în locurile care îți sunt familiare. Dacă ar fi fost acolo, le-ai fi descoperit deja. Aprinde lumina în locul potrivit: caută în interiorul tău răspunsul – A PLECA sau A STA ? Libertate sau zonă de confort?
Voi încheia cu un vers pe care îl iubesc mult: Partir c’est mourir un peu (A pleca înseamnă sa mori puțin) – Edmond Haraucourt. Da, pe unde trecem, lăsăm mici bucățele din sufletele noastre, sau, cum spune Haraucourt „semănăm suflet”.
Renunțăm la ceva, pentru a face loc în viața și în inima noastră la altceva. Un altceva care reprezintă cea mai bună alegere în momentul respectiv. Și continuăm drumul…